Educaţi de protest

Ultimele zile mi-au scăzut randamentul la muncă. Am fost cu ochii pe TV, pe net, pe tot felul de articole despre proteste şi despre ordonanţele ce legalizează corupţia.

Am trăit tot felul de stări, de la disperare şi delăsare până la entuziasm şi "piele de găină". E impresionant să văd România unită, să văd atât de mulţi tineri militând, comunicând, revoltându-se. O fi manipulați de Klaus Iohannis, Soros şi alţii, o fi având autorităţile, SRI, jandarmeria o atitudine mai blândă decât în alte dăţi, nedând amenzi, urmărind anumite interese, o fi vremea mai bună, ori o fi doar conştiinţa, sunt atâtea teorii despre motivele pentru care oamenii au ieşit, că nici nu mai contează care e adevărată. Important e că în sfârşit ceea ce se vorbea doar în familie ori între prieteni şi vecini, iese în public. Oameni din toate păturile sociale, de toate vârstele, au în sfârşit curajul de a striga la unison, în stradă, ceea ce tot se exprimă de peste 20 de ani doar la praznice, sărbători, la discuţiile în familie şi între prieteni: suntem o ţară condusă de hoţi şi incompetenţi, rezultaţi din reţeta de "succes": bani, tupeu, pile. De aceea, tot ce se întâmplă în stradă îmi dă speranţa că s-a creat în sfârşit, o masă critică de cetăţeni activi, gata să monitorizeze şi să sancţioneze politicienii care nu-şi fac treaba. 

Poate că raportat la 19 milioane, procentul protestatarilor e mic, însă sunt extrem de mulţi cei care solidarizează cu strada şi care în acest fel, dobândesc o minimă educaţie politică. Am citit şi auzit opinii în mediul online şi offline, de la oameni care n-au votat şi care n-au vorbit niciodată despre politică. Mulţi dintre noi am aflat în aceste zile ce e aia o OUG şi că sunt diferenţe între "abrogare", "anulare", "revocare"; am învăţat cum se poate anula o ordonanţă şi cum putem fi păcăliţi de politicieni, care în coşul cu daruri (bilete gratuite, scutiri de taxe etc.) strecoară la miez de seară, în afara programului, şi câte un energizant pentru corupţie. Am înţeles că avem nevoie de surse credibile care să ne decodifice hăţişurile legislaţiei. Am descoperit că ne putem mobiliza exemplar folosind reţelele sociale. În stradă, am văzut că românii îşi strâng gunoaiele după protest, că-şi împart bomboane, ceai, locuri de cazare, că într-o oră se pot aduna cu zecile de mii, că sunt creativi, că fac haz de necaz, dar totuşi sunt serioşi, că sunt capabili să aprecieze şi să le ofere flori jandarmilor, că vorbesc coerent despre motivele care i-au scos în stradă, am văzut că românii îşi scot copiii la proteste, învăţându-i astfel să-şi apere drepturile şi să nu tolereze corupţia. 

Protestul acestor zile a devenit o formă de educaţie, iar oamenii din stradă nu mai militează doar împotriva OUG 13, ci strigă împotriva corupţiei şi nedreptăţii cu care ne confruntăm de zeci de ani. 

Ştim toţi că România e o ţară bogată şi frumoasă, dar cred că a fost nevoie (şi poate că încă e) să pierdem şi să suferim mult ca să ne unim şi să dobândim puterea necesară pentru a prospera. 

Închei cu o întrebare pentru localnici. Pe străzile din Tîrgu Frumos nu a ieşit nimeni. De ce? 

Niciun comentariu