Suntem mai mult decât ceea ce părem a fi

Acest articol este o replică, o voce, un strigăt al nostru, al adolescenților. Probabil mulți dintre noi ne-am confruntat cu momente în care adulții sau persoane mai mari ca noi credeau că ne înțeleg, știu ce vrem și ce este mai bine pentru noi. Se întâmplă uneori, ca aceste persoane să creadă că știu cum ar trebui să ne trăim viața. 

Recent am văzut un comentariu la un articol de-al unei colege din revista Adolescentin. Cineva spunea că noi, tinerii din ziua de azi nu știm ce vrem, că ne pierdem timpul cu lucruri inutile și că nu ne gândim la viitor. Poftim? Sunt foarte curios de unde știe acea persoană că noi nu ne gândim la viitor, de unde știe ce este în sufletul nostru, ce gândim, ce ne place și ce dorințe avem. Câți tineri a ascultat respectiva persoană pentru a putea ajunge să facă asemenea afirmații? Vă spun eu. Nu mulți. Poate nici măcar unul. 

Pur și simplu și-a expus o părere nefondată despre tinerii din ziua de azi, fără să se gândească că este posibil să greșească. Ori, mă scuzați! Adulții au mereu dreptate? Evident că nu, dar unii nu pot admite acest lucru și de aceea pot ajunge la astfel de concluzii, ei văzând doar realitatea din viziunea lor.

Pe de altă parte, în ziua de azi ne confruntăm cu „lupta dintre generații”. Recunoașteți! De câte ori nu ați auzit: „Pe vremea mea se făcea școală nu ca acum!”; „Pe timpul meu era mai bine!”. Ați auzit asta de la profesori, părinți chiar și bunici. Haideți să fim serioși! Dacă este să o luăm în sens invers, când noi spunem că timpurile vechi nu erau atât de frumoase cum sunt ale noastre, practic le spunem părinților, profesorilor sau bunicilor că nu au avut o copilărie prea  minunată. Sper că v-ați prins ce vreau să spun. 

Dacă lor nu le convine când noi spunem acest lucru, atunci noi de ce ar trebui să înghițim asta? Pentru că suntem copii și încă nu știm ce vrem de la viață? Greșit! Noi știm ce vrem, dar nu vă spunem vouă! Nu spun acum să vă revoltați și să vă ridicați împotriva „oamenilor mari”, dar încercați atunci când vedeți că nu sunteți ascultați sau luați în considerare să dovediți că realitatea voastră poate fi și realitatea lor. De asemenea, făceți-vă ascultați, pentru că numai așa veți putea sparge barierele ce vă sunt puse în cale intenționat sau din greșeală.

Deci, nu vă închideți în voi, nu lăsați pe nimeni să vă spună ce să faceți și cum să faceți. Știți de ce? Pentru că fiecare dintre noi își scrie propria lui „carte a vieții”, unde își va umple paginile încă albe cu propriile lui experiențe și propriile lui greșeli din care va avea ceva de învățat.

Autor: Octavian Moldovanu



Niciun comentariu